1533.
Va fi odată-o pace pe veci netulburată
Va fi odată-o pace pe veci netulburată,
va crește-odată grâul ca cedrii din Liban,
va fi odată-o turmă din lumea asta toată
//și mieii n-o să aibă, de-atunci, nici un dușman.// (bis)
Iubirea o să aibă o Patrie Slăvită
în care Adevărul, doar el, va fi-mpărat,
în care bucuria va fi desăvârșită
//și Domnul Singur, Soare de-a pururi adorat.// (bis)
Acum mă rog cu frații, plângând cu frunți plecate,
aici, stropind cu lacrimi atâtea căi de dor,
-Acolo însă toate, pe veci, vor fi uitate,
//ne vom scălda iubirea în Veșnicul Izvor.// (bis)
O, Viitor de aur, cuprinde-mă în tine,
cu inima și ochii desprinși de tot ce-i jos,
să-mi ai pe totdeauna tot sufletul din mine
//aprins ca o mireasmă în calea lui Hristos! // (bis)