1543.
Psalmul 42-
-Psalmul 42-
Cum dorește-un cerb izvorul limpezilor ape
astfel Te doresc eu, Doamne, să Te am aproape!
//Sufletul meu după Tine, Doamne, însetează,
oare când a mea privire Fața o să-Ți vază?// (bis)
Mă hrănesc și zi și noapte numai cu suspine
când îmi spun toți:”Nu mai este Dumnezeu cu tine!”
//Mi-amintesc…și-mi vărs tot focul inimii zdrobite,
cum mergeam odată-n frunte de mulțimi iubite,// (bis)
cum mergeam spre Casa Sfântă, vesel și-n cântare,
și-mi urmau mulțimi în albă zi de sărbătoare…
//Suflete, de ce gemi iarăși și-ai mâhnire-amară?
-Ai în Dumnezeu nădejde, căci slăvi-L-voi iară!// (bis)
El îmi este totdeauna sfântă mântuire,
Dumnezeul meu Puternic, Marea-mi Izbăvire.
//Întristat adânc e, Doamne, sufletul din mine,
de aceea-n locuri grele mă gândesc la Tine.// (bis)
Un val cheamă-alt val cu vuiet de căderi de ape,
valuri și talazuri, Doamne, gata-s să mă-ngroape.
//Ziua, Domnul mă ajuta, noaptea-I fac cântare
înălțând o rugăciune Domnului meu Tare.// (bis)
De aceea zic eu:”Doamne, Stânca vieții mele,
pentru ce mă uiți în lupta valurilor grele?
//de ce trebuie să umblu plin de întristare
sub puterea cea vrăjmașă, grea și-apăsătoare?”// (bis)
Parcă oasele-mi se sfarmă când mă râd vrăjmașii:
-”Unde-ți este Dumnezeul?” - glăsuind trufașii.
//Pentru ce suspini în mine, suflete sărmane,
de ce te mâhnești și gemi tu, suflet plin de rane?// (bis)
Ai în Dumnezeu nădejde, căci cânta-I-voi iară;
El mi-e mântuirea, Domnul, Sfânta mea Comoară!