1553.
Când spui"Femeia", ai spus Mama, ai spus “Soția”, “Fiica”, “Sora”
Când spui:"Femeia", ai spus Mama, ai spus “Soția”, “Fiica”, “Sora”,
și-ai spus ființa cea mai scumpă și mai iubită tuturora,
și-ai spus Iubirea, și Căldura, și Frumusețea, -fără care
//ar fi-un pustiu, și-ar fi-o durere, și-ar fi-o tristețe tot - sub soare. //(bis)
Ce gol și ce singurătate era în cele șase zile
când nu era în Rai Femeia, - pe toate luminându-i-le!
Iar când a fost făcută - dulce, ca într-un vis, ca dintr-o rană,
//ce minunată întregire le-a dat ființa-i diafană! //(bis)
E-adevărat că prin Femeie a mai venit și întristarea,
dar fără ea n-ar fi nici viața și n-ar fi binecuvântarea,
n-ar fi cântarea, nici sărutul, nici dor, nici lacrimă sub stele;
//și ce-ar fi lumea fără-acestea, și ce-ar fi viața fără ele? //(bis)
Să-L binecuvântezi pe Domnul și mulțumește-I c-a făcut-o,
iar fața mamei și-a soției adie-o dulce și sărut-o!
Pe fruntea sorei și-a fetiței fă semnul binecuvântării,
//cu mângâierea cea mai sfântă a bucuriei și-a cântării! //(bis)
N-o întristați, ci mângâiați-o și ajutați-o cu iubire
să-și ducă sarcina și crucea frumos, și ea, spre mântuire!
Căci când ea plânge toate, toate sunt chinuite și-ntristate,
//iar când zâmbește ea, ce cântec și ce lumină vine-n toate! //(bis)
...Fii binecuvântată, dulce și scumpă mamă și soție,
și sora, și fetița noastră - fiți fericite pe vecie!
Cu lacrimi sărutăm obrajii și ochii voștri-n sărbătoare,
//și-ntreagă dragostea ne-o punem pe-al vostru suflet, ca o floare. //(bis)