1568.
Copil eram-și mama bună
Copil eram-și mama bună,
departe, la muncit mergea
//și mă lua cu ea-mpreună…
-ce câmp uscat, ce cald era!//(bis)
Târziu, înfrânt de chinul foamei,
în soare, dogorit dormeam;
//nici nu simțeam cum brațul mamei
m-a dus- și-acasă mă trezeam.//(bis)
Știam c-am adormit în soare,
înfierbântat și ostenit,
//și-acum e-acasă și-n răcoare,
și nici nu știu cum am venit.//(bis)
...Așa voi adormi odată
aici, flămând și dogorit,
//și-n Casa cea mai minunată
mă voi trezi cu Cel Iubit...//(bis)