160.
O, ce divin e tot ce-mi leagă
O, ce divin e tot ce-mi leagă,
Iisuse, sufletul de Tine,
ce fericită-mpărtășire
de Tine-nlănțuit mă ține!
Ce sfinte revărsări de daruri
trăirea pe Tabor mi-o suie!
/ O stare-așa ca lângă Tine,
Iisuse-n lumea asta nu e. /(bis)
De ce atunci nu pot, ca nimeni,
să Te iubesc și-ascult mai tare?
De ce nu pot, când chiar aceasta
mi-ar fi răsplata cea mai mare?
De ce, când chiar ce-aș da mai grabnic
m-ar binecuvânta mai bine?
/ De ce mereu se poate spune
cât sunt în stare pentru Tine? /(bis)
Iubirea mea aș vrea să spargă
cuvintele, trecând prin ele,
curajul meu să-ntreacă margini
și duhul meu să-ntreacă stele!
Trecând, mereu trecând, să suie
ca Steaua Nașterii, întruna,
/ să se oprească doar Acolo
unde ești Tu, pe totdeauna! /(bis)