161.
O, frați ai mei de mamă
O, frați ai mei de mamă,
cu ce dor v-am căutat,
/ nici munți n-au fost, nici teamă,
nici lei să-i bag în seamă
atunci când m-ați chemat!(bis) /(bis)
V-am prețuit iubirea
mai mult ca viața mea,
/ cu toată dăruirea
v-am vrut nedespărțirea,
dând totul pentru ea.(bis) /(bis)
V-am dat lumina toată
câtă-am putut ținea
/ din Jertfa minunată
ce-o-mpărtășeau odată
cei dinaintea mea.(bis) /(bis)
Să fie oare toate
acestea în zadar?
/ Sunt minți prea mult uscate,
ori sunt prea mari păcate,
de nu mai este har?(bis) /(bis)
E cea din urmă cină
aceasta printre voi;
/ ori Domnul o să vină,
ori n-o să mă mai țină.
Și fiți cum vreți, apoi!(bis) /(bis)
O fii ai mamei mele,
de ce vreți să pieriți?
/ Viclene-ndemnuri rele
vă trag la iad cu ele.
De ce nu vă treziți?(bis) /(bis)