162.

Răbdare, o, încă puțină răbdare!

Răbdare, o, încă puțină răbdare! Sus ochii, și gândul, și brațul, și pașii! Slăvita Cetate cerească răsare, iar cea mai frumoasă și sfântă intrare e-aceea prin care te-nalță vrăjmașii. Răbdare în chinuri și-n lipsuri răbdare, în zbucium, în lupte și-n dorul fierbinte! Pe fața brăzdată de lacrimi amare vor cerne lumină răsfrângeri de soare din Slava ce vine... Privește nainte! Răbdare-n viață și-n moarte răbdare! Al tău e triumful din veacul ce vine. Când noaptea apune, când Ziua răsare... nu moarte-i aceea, ci viață și har e răsplata răbdării-ndelungi și senine. Răbdare, o, încă puțină răbdare! Privește răsplata, să birui suspinul și treci peste moarte cu-a vieții cântare! Răbdare, o, încă puțină răbdare, căci vine seninul, seninul, seninul!...