163.
Oricât eram de singur
Oricât eram de singur
pe drumul străbătut,
când Te-am avut cu mine,
în ceruri m-am crezut.
Refren:
Prezența Ta, Iisus Iubit,
m-a luminat și fericit
prin toate câte le-am trăit. (bis)
Prezența Ta umplându-mi
întreg lăuntrul meu,
n-am mai știut de nimeni
decât de Dumnezeu,
N-am mai văzut primejdii,
n-am mai simțit că-s spini,
străinii mi-erau prieteni
și lacrimile - crini.
Când străbăteam pustiuri
de chinuri sufletești,
mi-ai dat pe drumul crucii
trăiri dumnezeiești.
Azi, lunga crucii cale
suită ascultând
îmi pare toată numai
un dulce cântec blând.
O, Preaiubit Iisuse,
când dragostea-Ți mi-o dai,
aici și-n cer, oriunde,
îmi pare-același rai!