164.
Oriunde, când eram cu Tine
Oriunde, când eram cu Tine,
n-aș fi mai vrut în veac să mor,
la toate-mi era greu, Iisuse,
doar inimii mi-era ușor.
Dar unde-am fost fără de Tine,
mi-era urât de tot ce-am eu,
ușor era de toate-acolo,
doar inimii nespus de greu.
Iisus, Iisus, ușor era de toate-acolo,
doar inimii nespus de greu!
Tot timpul meu șezut cu Tine
mi-a fost pândit, de temeri plin,
la toate mi-era nor acolo,
doar inimii mi-era senin.
Dar timpul meu fără de Tine
numai păreri de rău mi-l știu,
la toate poate mi-era bine,
doar inimii mi-era pustiu.
Iisus, Iisus, la toate poate-mi era bine,
doar inimii mi-era pustiu.
Din orice întâlniri cu Tine
multe-ale mele-au suferit,
se chinuiau în mine toate,
doar inima s-a fericit.
Dar de-unde n-ai fost Tu, Iisuse,
prea multe-mi întorceau râzând,
mi le simțeam voioase toate,
doar inima-ntorcea plângând.
Iisus, Iisus, mi le simțeam voioase toate,
doar inima-ntorcea plângând.