171.
Până nu-ți zidești căldura
Până nu-ți zidești căldura
inimii la temelii,
zidurile se dărâmă,
vetrele-ți rămân pustii...
Până nu-ți îngrași cu lacrimi
glia-n care-ai semănat,
/ ne-ncolțită-ți stă sămânța
în pământ nedezghețat. /(bis)
Până nu-ți uzi cu sudoarea
frunții tale-orice răsad,
florile uscate-ți pică,
roadele necoapte-ți cad...
Până nu-ți îngropi comoara
ce te ține mai legat,
/ aripile-ți zac lăsate,
duhu-ți geme subjugat. /(bis)
Până nu-ți jertfești ființa
pe al slujbei tale-altar,
orice flacără se stinge,
orice-avânt recade iar.
Frate, nu-ți cruța ființa,
ci jertfește-o curajos
/ dacă vrei să nalți statornic
templu vrednic de Hristos! /(bis)