18.
Din adâncuri, către Tine
Din adâncuri, către Tine,
Doamne, strig și lăcrimez:
/ Nu mă mai lăsa, Stăpâne,
în păcat să mai 'noptez. /(bis)
Tu cunoști făptura-mi slabă,
neputința mea o știi;
/ când furtuna bate tare,
Doamne-n ajutor să-mi vii. /(bis)
Stinge răul tot din mine
și-al păcatului amar,
/ cum ai stins puterea Morții
pe Crucea de pe Calvar. /(bis)
Dă-mi iubire și putere
pentru orice lucru bun
/ și-mi păzește pururi calea
de tot pasul cel nebun. /(bis)
Fă-mi, Iisuse, luminoasă
calea Ta pe-acest pământ
/ și putere-mi dă ca pururi
să păzesc al Tău Cuvânt. /(bis)
Iar în Ziua Ta cea Mare,
când pe-ai Tăi îi vei chema,
/ să mă pomenești, Iisuse,
între cei de-a dreapta Ta. /(bis)