188.
Tu Te-ai dus, Iisuse dulce
Tu Te-ai dus, Iisuse dulce,
dar mereu întorci la mine
pe acele căi de aur
unde mă-ntâlnești cu Tine;
/ ca să-mi ții pe totdeauna
viața lângă Tine. /(bis)
În cântare și-n iubire
Tu-mi întorci fără-ncetare,
întâlnirea noastră-n ele-i
cea mai scumpă sărbătoare;
/ ca să-mi faci viața-ntreagă
scumpă sărbătoare. /(bis)
Prin Cuvânt și rugăciune
vii de fiecare dată
și-ntâlnirea noastră-n ele-i
totdeauna minunată,
/ Tu îmi faci, Iisuse, viața
tot mai minunată. /(bis)
Iar în adunarea sfântă
mi-arăți Fața cea mai dragă,
întâlnirea noastră-acolo-i
strălucită și întreagă;
/ între frați îmi dai vieții
strălucirea-ntreagă. /(bis)
Prin aceste căi de aur
Tu Te-ntorci mereu la mine,
până când pe totdeauna
mă vei duce lângă Tine
/ ca să-mi dai, Iisuse dulce,
totul lângă Tine. /(bis)