193.
Nu pot crede că-ntâmplarea
Nu pot crede că-ntâmplarea
m-a făcut să fiu cu-ai mei,
/ cum, dar, s-ar putea uitarea
să mă rupă de la ei? /(bis)
Refren:
O Iisuse, până-n ceruri
vreau să fiu cu dragii mei,
căci un gol de întristare
aș simți de n-ar fi ei.
Legătura de iubire,
dându-mi drept la toți cei dragi,
/ vreau să-i scapi de la pieire
și la Tine să-i atragi. /(bis)
Semăn printre ei Cuvântul,
pentru ei mă rog și plâng,
/ să-Ți cunoască legământul,
lângă Crucea Ta să-i strâng. /(bis)
Dacă voi veni la Tine,
neștiind ce-ar fi cu-ai mei,
/ Ți-i voi cere cu suspine
până vor veni și ei. /(bis)
Fiind una prin iubire,
Doamne, eu rămân cu-ai mei,
/ în necaz sau fericire
vreau să fiu pe veci cu ei. /(bis)