203.
De unde-i cântecul acesta
De unde-i cântecul acesta
care-mi trezește-așa suspine?
/ Ah, știu: demult, Iisuse-odată
cândva-l cântam și eu cu Tine. /(bis)
De unde știu cărarea asta
ce-mi pare cunoscută bine?
/ Ah, mi-amintesc: cândva, Iisuse,
mergeam și eu pe ea cu Tine. /(bis)
De unde știu cuvântu-acesta
ce-acum mereu în minte-mi vine?
/ Ah, mi-l spuneai și mie-odată,
atunci când ascultam de Tine! /(bis)
O, numai pacea de-altădată
și bucuria nu-mi mai vine!
/ Rămas-au toate-acolo unde
cândva m-am despărțit de Tine. /(bis)
Azi, când îmi reamintesc de toate,
se rupe inima din mine;
/ doar eu sunt vinovat, Iisuse,
că eu Te-am părăsit pe Tine. /(bis)
O, de-aș putea lăsa păcatul,
să pot, plângând, veni la Tine,
/ pierdutul har de altădată
din nou l-aș regăsi, știu bine! /(bis)
Întoarce-mă, Iisuse, iarăși
prin dulcile-amintiri senine
/ spre starea ce-o aveam odată,
atunci când ascultam de Tine! /(bis)