206.
Să ne grăbim, prieteni
Să ne grăbim, prieteni,
e vremea înspre-apus,
cu candelele-aprinse
fecioarele s-au dus.
Își pregătesc talanții
cei care-au ostenit,
spre clipa socotirii
Stăpânului sosit.
Încinși, stau gata robii
și-așteaptă doar un semn,
să iasă să-I deschidă
la cel dintâi îndemn.
Grăbesc vierii lucrul
culesului rămas,
afară robii taie
vițelul cel mai gras.
Și-ascut secerătorii
uneltele de zor,
ispravnicii cei harnici
și-ncheie munca lor.
Stau mesele-ncărcate,
trimișii sunt plecați,
grăbind să strângă-Acasă
pe ultimii chemați.
Cununi strălucitoare,
veșmintele de in
și scaunele-albe-așteaptă
pe cei ce vin și vin.
Străjerii toți stau gata
cu trâmbițele sus.
...Să ne grăbim, prieteni,
fecioarele s-au dus!