213.
Iubirea, o, numai iubirea
Iubirea, o, numai iubirea
ne mângâie duhul zdrobit,
ne schimbă-n cântare mâhnirea,
ne-ntoarce seninul dorit.
Refren:
Slăvită să fii, o, iubire,
divin întrupată-n Iisus,
/viață și har și sfințire
doar tu, numai tu ne-ai adus!/(bis)
Iubirea preschimbă furtuna
în dulce susur liniștit,
iubirea ne dă-ntotdeauna
vieții un țel strălucit.
Sărutul privirii-adorate
e starea de haruri prea grea
și Cerul cu toate, cu toate
l-avem doar prin ea, doar prin ea.