217.
Când ne-ai lăsat porunca milei
Când ne-ai lăsat porunca milei
pentru aproapele sărman,
/ noi am simțit, Iisus, că Tu ești
Acel duios Samaritean. /(bis)
Căci, vai, și noi eram odată
căzuți tâlharilor cumpliți,
/ strigând zadarnic după milă,
zăceam uitați și părăsiți. /(bis)
Și n-a fost nimeni să ne-ajute,
căci cine oare-ar fi putut,
/ când sufletul zăcea-n pierzare
atât de-adânc și greu căzut? /(bis)
De n-ar fi fost a Ta iubire,
Preamilostiv Samaritean,
/ noi n-am fi-aflat nicicând odihna
din sfântul mântuirii han. /(bis)
O, dă-ne dragostea de semeni,
cu-a Ta blândețe să-i iubim,
/ spre mântuirea tuturora
porunca milei s-o trăim. /(bis)