220.
Căutând mereu cărări frumoase
Căutând mereu cărări frumoase,
am dat de drumul Tău, Iisus,
și-a' Tale urme luminoase
ne-au tot atras și ne-au tot dus.
Cu Tine ne-am suit pe munte,
gustându-Ți chipul fericit
/ ce face sufletul să-nfrunte
eroic orice vânt cumplit. /(bis)
Cu Tine-am coborât pe mare,
printre furtuni și încleștări,
aflând credința care n-are
nici îndoieli, nici lepădări.
Cu Tine-am stat lângă fântână,
aflând Izvorul Apei Vii,
/ trecuți de cer și de țărână
spre slava veșnicei Tării. /(bis)
Cu Tine-am străbătut Calvarul
lui Moria și Golgota,
golindu-Ți pân-la fund paharul,
ne-am cununat sub Crucea Ta.
Cu Tine vom intra prin Poarta
Cerescului Sărut, Iisus,
/ aici unită ne-a fost soarta,
unită fi-ne-va și Sus. /(bis)