226.
Fii credincios, suflete-al meu
Fii credincios, suflete-al meu,
cum ți s-a spus, până la moarte,
că-n toate Însuși Dumnezeu
purta-Ți-va grijă-n orice parte!
Mergi, până poți, cu drag la toți,
ori pot, ori nu pot să te cheme -
/ și-atunci când nici tu n-ai să poți,
te vor căuta ei, nu te teme! /(bis)
Dă, până ai, din vremea ta
sau pâinea ta cu bucurie,
și-atunci când tu nu vei avea,
o mie au să-ți dea și ție.
Strângi cât mai mult Cuvântul Sfânt
cu grijă-n inimă și-n minte,
/ căci vor veni iar vremuri când
să fie-o secetă fierbinte. /(bis)
Învață să te înfrânezi,
cât încă ai, fii cu răbdare,
și-atunci când ai să-nfometezi,
n-ai să-ți vinzi cerul pe-o mâncare.
Învață, suflete al meu,
în chinuri a-ți găsi plăcere,
/ căci mai de preț e Dumnezeu
ca tot ce pentru El s-ar cere. /(bis)