227.
Dintre câte mâini loviră
Dintre câte mâini loviră
un obraz de plâns udat
/ numai mâna Ta, Iisuse,
să-l mângâie s-a aflat. /(bis)
Numai glasul Tău, Iisuse,
să-l mângâie s-a găsit,
/ numai ochii Tăi cu milă
și blândețe m-au privit. /(bis)
Numai calda Ta iubire
s-a plecat spre starea mea ,
/ numai dulcea Ta blândețe
inima mi-o mângâia. /(bis)
Când eram în suferință
și mă chinuiam în munci,
/ nu mai pot uita, Iisuse,
cât m-ai mângâiat atunci! /(bis)
Și mă-ntreb, privind la Cruce:
Ce anume s-ar găsi
/ și ce oare-ar fi pe lume
să ne poată despărți? /(bis)