23.
Nu-mi mai lua, Iisuse, lumina ce mi-ai dat
Nu-mi mai lua, Iisuse, lumina ce mi-ai dat
să nu-Ți mai pierd cărarea,
căci, iată, s-a-nnoptat;
să nu mă pierd de Tine,
căci, iată câți pândesc
/ să-mi rupă și să-mi fure
veșmântul meu ceresc. /(bis)
Nu-mi mai lua, Iisuse, în veci iubirea mea,
căci singura comoară
mi-o am numai pe ea.
Ea-mi este mamă dulce,
și soț, și frați, și tot,
/ pot fără toate-n lume,
dar fără ea nu pot. /(bis)
Și nu-mi lua, Iisuse, comorile dintâi,
că de le pierd pe-acestea,
cu ce-am să mai rămâi?
Mai bine ia-mi viața
cu ele, într-un ceas!
/ Orice-aș lăsa în lume;
pe-acestea nu le las! /(bis)