231.
Aici vom rămânea mereu
Aici vom rămânea mereu,
oricât de-nțelenită-i glia;
cu-atât cu cât arăm mai greu,
va fi mai sfântă bucuria.
Aici vom rămânea, crezând
în biruința pentru care
/ ne-au ars strămoșii rând pe rând,
s-o nalțe mai strălucitoare. /(bis)
Aici vom suferi mereu,
în locul unde-avem poruncă
să-I dăruim lui Dumnezeu
slujirea-n cea mai aspră muncă.
Și-aicea vom muri-apărând
un adevăr și-o moștenire
/ încununate în curând
de-o nesfârșită strălucire. /(bis)
Aici, căci chiar pe-acest pământ
dorim să se mai nalțe-o dată
pentru Hristos un crezământ
și-o dragoste adevărată.
Ca să-nviem de-aici mereu
prin noi și noi urmași, întruna,
/ arzând în veci lui Dumnezeu,
în miile de jertfe, una. /(bis)