Să ard de sete, tot n-aș bea

Să ard de sete, tot n-aș bea din apele stricate ce le-ntâlnesc în calea mea prin lumea de păcate. / Să mor de foame, tot n-ating mâncările-otrăvite spre care ne-ncetat mă-mping păcate și ispite. /(bis) Să crap de frig, nu mă-ncălzesc la focuri vinovate pe unde slugile pândesc iubiri îndurerate. / Să pier în drumuri, n-aș intra în casa blestemată, care-ar zdrobi și-ar întrista iubirea mea curată. /(bis) Să umblu gol, tot n-am să-mbrac ce diavolul mi-ntinde, să zac în șanț, să mor sărac, pe Domnul nu-L voi vinde. / Mai bine plâng acum un ceas cu Domnu-n părtășie decât, fără Hristos rămas, să plâng o veșnicie. /(bis)