235.
Străin eram odată
Străin eram odată,
străin și alungat,
/ nici frați n-aveam, nici tată,
nici mamă-nduioșată
să-mi mângâie vreodată
obrazu-nsângerat. /(bis)
Dar Te-am aflat pe Tine,
Iisuse Preaiubit,
/ în chinuri și-n suspine
la toți le-a fost rușine
să vină lângă mine,
Tu singur ai venit. /(bis)
Necazurile toate
la Tine m-au adus,
/ de-atunci Tu-mi ești de toate,
iubire și dreptate,
Tu, mamă, tată, frate,
Tu, toate, Tu, Iisus... /(bis)
Rămân până la moarte
sub Crucea Ta supus;
/ bucăți de m-ar împarte,
pe drumuri să mă poarte,
tot nu mă vor desparte
de Tine, nu, Iisus!... /(bis)