236.
În lunga noapte-a așteptării
În lunga noapte-a așteptării
ce-atât de tristă ne-a cuprins,
/ Iisuse, cântecele toate
și bucuriile s-au stins. /(bis)
Doar sus, pe culmile vegherii,
un singur cântec mai e viu,
/ un singur dor mai stă de strajă
prin al furtunilor târziu. /(bis)
Pe cea mai naltă creangă cântă,
răzbătător și neînvins,
/ mai sus ca urletul furtunii
și mai spre larg hotar întins. /(bis)
E cântecul credinței noastre
biruitor și neschimbat,
/ acordurile lui curate
mereu mai nalt și larg străbat. /(bis)
Iisuse, umple-l de putere,
în lume iarăși renăscând
/ nebiruită-ncredințarea
că Tu vei reveni curând. /(bis)
Să nu ne-nvingă întristarea
și nici singurătatea grea,
/ nici teama nopții-apăsătoare,
nici dor străin de voia Ta. /(bis)
Ci, biruind cu ușurință
puterea orișicărui rău,
/ cu-o mai puternică credință
să cânte Viitorul Tău! /(bis)