238.
Ce rost mai are harfa mea
Ce rost mai are harfa mea
de nu să-Ți cânte numai Ție,
/ ce preț mai are-orice-aș avea
când nu Ți-l dau pe veșnicie?/(bis)
Căci de-am un strai, îl am să-mbrac
cu el pe-un gol și-o sărăcie;
/ un ban îl am pentr-un sărac;
nu-s nimănui dator cât Ție./(bis)
De am un cort, am să primesc
în el pe cel din pribegie,
/ tot ce-am mai bun, am să-l jertfesc
cu dragă inimă doar Ție./(bis)
De am un ac, sau un condei,
sau un copil, cu bucurie,
/ le am ca să-nțeleg că vrei
să Ți le dăruiesc doar Ție./(bis)
De am un dar cu care cânt,
și-o minte cât o avuție,
/ și-o tinerețe, și-un cuvânt,
le am, să-Ți folosească Ție./(bis)
Ce rost mai are tot ce am,
în drumul scurt spre veșnicie,
/ de n-am să Ți le-nchin și n-am
să caut să-Ți placă numai Ție?/(bis)