245.
Poate fi-nfrunzită lunca
Poate fi-nfrunzită lunca,
iarba s-o-nveșmânte,
mieii pe câmpii să zburde,
graurul să cânte,
pot cireșii să-nflorească,
inul să răsară,
/ poate câmpul să-nverzească
- nu e Primăvară. /(bis)
Pot copiii să se joace,
vântul să adie,
pot să se îmbrace-n zâmbet
caișii toți la vie,
pot albinele s-alerge
floare după floare,
/ clopotele pot să cânte
- nu e Sărbătoare. /(bis)
Pot să sune mii de strune,
cântecul suspină,
pot să ardă candelabre,
jale e-n lumină,
pot să fie ouă roșii,
casa e tăcere -
/ cât mormintele sunt pline
nu e Înviere. /(bis)
Când nu vor mai fi pe lume
ziduri și lăcate,
când va respira și gândul
numai libertate,
când va fi lumină-n casă
și senin afară, -
/ aia fi-va Sărbătoare,
aia, Primăvară!... /(bis)