255.
Când Tu-mi plutești pe-a' mele valuri
Când Tu-mi plutești pe-a' mele valuri,
din mal în mal se face cale,
lumina valurilor mele
sărută umbra tălpii Tale.
Refren:
Când Tu-mi cobori, Iisuse,
tot cerul este-al meu,
/ lumina Feței Tale
mă mângâie mereu. /(bis)
Când Tu-mi călătorești pe-ntinsul
pustiu al țarinilor mele,
tot praful meu sărută urma
și talpa Ta călcând pe ele.
Când Tu-mi cobori pe liniștirea
cuvintelor Scripturii Sfinte,
m-apropii și-Ți sărut cu lacrimi
umblarea Ta printre cuvinte.
Când Tu-mi pui jugul Tău pe umeri
și-mi faci pe cruce loc și mie,
și-mi dai o parte din ocară
- cum le sărut cu bucurie!
Când stau plecat cum norii serii
în rugăciunea lor spre soare,
de sărutarea Feței Tale
mi-s buzele strălucitoare.
Ce-ar mai putea fi-atunci pe lume
o slavă-asemeni pentru mine
ca sărutarea-mpărtășirii
nemaidesprinsă-n veci de Tine?