Încă sunt departe, lupt

Încă sunt departe, lupt, zările-s străine, urlă patimi ne-ntrerupt ura lor spre mine. Încă sunt pe drum, alerg ne-ncetat spre țintă, / timpu-i tot mai scurt, dar merg somn să nu mă mintă. /(bis) Lucru-i tot mai mult, trudesc, nopțile-mi fac zile, toate câte putrezesc lepădându-mi-le. Tu ești chiar la ușă, vii, lumea geme-n muncă, / dezbinații Tăi copii uită de poruncă. /(bis) Mi-arde fața pentru tot ce-ar putea și nu e, spre lumină-aș vrea să-mi scot neamu-ntreg să-mi suie. Doamne, de-ar putea ai mei mai grăbit să vadă, / ce-aș cânta, strângând cu ei fericita roadă! /(bis) Și ce liber Ți-aș slăvi Fața fericită când la capăt mi-aș privi slujba împlinită! Doamne, de-ar putea ai mei mai grăbit să vadă, / ce-aș cânta, strângând cu ei fericita roadă! /(bis) --(strofa originală cf manuscris)-- Și ce liber Ți-aș slăvi Fața fericită când la capăt mi-ai privi slujba împlinită! Doamne, de-ar putea ai mei mai grăbit să vadă, / ce-aș cânta, strângând cu ei fericita pradă! /(bis)