259.
M-am bucurat când rugăciunea
M-am bucurat când rugăciunea
mi-o ascultai, nici nu știam
cu ce cuvinte să-Ți dau slavă, (bis)
atât de mult mă bucuram, (bis)
cu ce cuvinte să-Ți dau slavă,
atât de mult mă bucuram.
Mă bucuram când suferința
ce m-apăsa mi-ai depărtat;
cu suflet plin de mulțumire, (bis)
cântam de harul Tău bogat, (bis)
cu suflet plin de mulțumire,
cântam de harul Tău bogat.
Mă bucuram când de iubire
mă-mpărtășeam nemărginit,
cântarea veseliei mele (bis)
zbura înalt și fericit, (bis)
cântarea veseliei mele
zbura înalt și fericit.
M-am bucurat de tinerețe,
de veselie și avânt,
de prietenie și mulțime (bis)
și-n toate Ți-am avut cuvânt, (bis)
de prietenie și mulțime
și-n toate Ți-am avut cuvânt.
Dar bucuria-mpărtășirii
în harul nemaicunoscut
doar ochii strălucind în lacrimi (bis)
mi-o necuprind înalt și mut, (bis)
doar ochii strălucind în lacrimi
mi-o necuprind înalt și mut.