263.
Mai nainte de-a-mi fi ochii
Mai nainte de-a-mi fi ochii,
Tu-mi erai lumina mea,
până nici mi-era ființa,
Tu-mi erai sămânța-n ea.
Când nici nu-mi fusese gândul,
Tu-mi erai frumosul Țel
și-nainte de-a-mi fi dorul,
Tu-mi erai iubirea-n el...
Tu, Iisuse, Tu, Iisuse,
îmi erai iubirea-n el.
Tu mi-ai rânduit cărarea
până nici n-aveam vreun pas,
Tu mi-ai pus al mântuirii
mai-nainte loc și ceas;
fără Tine niciodată
nici n-aș fi-nvățat să cânt,
mut aș fi umblat prin lume,
orb aș fi ajuns mormânt.
Fără Tine, fără Tine
orb aș fi ajuns mormânt.
Dumnezeul meu, Izvorul
fericitei mele vieți,
Tu-mi ești zilnic Dătătorul
de minuni și frumuseți,
Tu-mi dai plânsul ce zâmbește,
Tu, durerea-n care cânt,
Dumnezeul meu, cu Tine
raiu-ncepe pe pământ.
Lângă Tine și cu Tine
raiu-ncepe pe pământ...