281.
Dacă ne-adunăm în Domnul
Dacă ne-adunăm în Domnul,
dac-avem al Lui Duh Sfânt,
dacă inimile noastre
una-n părtășie sunt,
dac-avem a Lui iubire,
dac-avem al Lui sfânt țel,
/ atunci orișicând ne strângem
este între noi și El. /(bis)
Atunci Tatăl ne ascultă
tot ce-I cerem, fericit,
atunci Fiul ne-nsoțește
prin Cuvântul Lui sfințit,
atunci Duhul ne îndrumă
în tot lucrul Său deplin
/ și-ntre noi se vede rodul
mult și dulce, și divin. /(bis)
Dar... când fără unitate
și iubire ne-adunăm,
când nici dor, nici părtășie
nu avem și nu căutăm,
când trăim păcate-ascunse,
când ni-e gândul mânios...
/ atunci în zadar ne strângem,
ne-adunăm fără Hristos! /(bis)
Dumnezeule, ai milă,
nu lăsa-ntre noi nicicând
lipsa Ta și nelucrarea
Duhului Ceresc și blând!
Nu lăsa-ntâlnirea noastră
fără dragoste și har,
/ ca să nu ne fie lupta
și-alergarea în zadar. /(bis)