283.
Flămând ca nu de pâine
Flămând ca nu de pâine,
setos ca nu de apă,
Te caut, căci al meu suflet
cu Tine doar se-adapă...
M-aplec la rugăciune,
dar în a' ei suspine
Te caut - și nu mă satur
să m-alipesc de Tine.
M-apropii de-a Ta Carte,
dar gândul ce-mi tânjește
din Cartea Ta pe Tine
Te caută și dorește...
Mă duc - și unde-s frații
iubirea-n veci m-ar ține,
dar nu pe ei îi caut,
ci-n ei Te caut pe Tine.
Oricine-mi bate-n poartă,
deschid - și-l chem în pripă,
căci inima-mi Te-așteaptă
pe Tine-n orice clipă.
Mă uit spre cer întruna,
dar inima din mine
nu după cer dorește,
ci-n el Te caut pe Tine.
Neliniștit mi-e duhul
când pleacă ori sosește,
ci numai când e-n Tine
atunci se liniștește.