289.
În tainicele-adâncuri
În tainicele-adâncuri
din sufletu-mi ascuns,
în care niciodată
și nimeni n-a pătruns,
aș vrea, Iisuse Dulce,
Tu Singur să cobori,
să vezi acolo strânse
-ale dragostei comori,
S-asculți acolo viersul
ce n-a putut fi scris,
ce mistuie viața
în care zace-nchis;
și-acolo unde numai
Tu Singur, Tu pătrunzi,
în locul cel mai gingaș
al tainelor afunzi,
În alba încăpere
a candidei iubiri,
coboară cu seninul
duioaselor priviri,
și-ascultă și privește
cât drag Îți poartă ea;
eu pot cânta și plânge,
dar nu pot spune-așa.