290.
Când vom călca pe ulițele Tale
Când vom călca pe ulițele Tale,
Ierusalime, loc iubit și sfânt,
tot cerul fi-va plin de osanale
spre slava Celui pururi Drag și Sfânt.
Uimiți de-atâta sfântă măreție,
scăpați de lutul ce ne-a frământat,
în veci de veci cânta-vom slavă Ție,
Cerescul nostru Dulce Împărat,
Cu ochii-n lacrimi de bucurie sfântă,
scăldați în raza Soarelui dorit,
nesăturați de Fața Ta cea blândă,
o, Domnul nostru Scump și Preaiubit!
Pe străzi de aur, ca sticla străvezie,
cu toți cei scumpi și dragi ce i-am dorit,
cânta-vom slavă pururi numai Ție,
de dragostea cu care ne-ai iubit.
Ierusalime, vei auzi cântarea
ce îngerii n-o știu și n-au cântat,
atunci, în Ziua când va fi Serbarea
poporului pe veci răscumpărat.
Când întristarea va fi din inimi ștearsă
și fericirea veșnică va fi,
doritul nostru, scumpa noastră Casă,
Ierusalime, când te vom zări?