293.
De dorul Tău, Iisus iubit
De dorul Tău, Iisus iubit,
în dragostea Ta arse
și inima spre Răsărit
și fața ni-s întoarse.
Iisus, Iisus... și Te-așteptăm
cum crinii-așteaptă rouă,
privind spre ceruri Te chemăm
cu mâinile-amândouă.
Treci peste anii viitori,
Iisuse drag, și vină,
ne du mai sus, mai sus de zori,
spre Țara de Lumină!
Și-n clipa când ni-i cununa
cu-a' slavei Tale taine,
schimbați ca Tine vom purta
a' păcii albe haine.
Iar noi, iubit și drag Iisus,
Ți-om da cu brațe pline
toți crinii dorului nespus
și-ai dragostei de Tine;
și Ți-i vom presăra în drum
cu-o veșnică-nchinare,
precum Îți presărăm acum
a dragostei cântare.
În zorii fiecărei luni
vom strânge cu uimire
din pomii Veșnicei Minuni
noi roduri de iubire;
și-Ți vom cânta, Iisus iubit,
de drag o veșnicie,
că Te-am chemat și Te-am dorit
cât nimenea nu știe!...