299.
O, Sfânt Cântec, vino, spre Cer s-alergăm
O, Sfânt Cântec, vino, spre Cer s-alergăm,
ia-mi duhul și mâna și hai să zburăm!
Mă nalță cu Tine mai sus și mai sus,
pe norul luminii rămas de Iisus,
Spre forma cerească în care doresc
să cânt bucuria pe care-o trăiesc!...
E-atâta lumină pe unde plutim,
Iisuse, Iisuse, ce haruri trăim!
Mai sus, mai departe, hai, Imnule Sfânt,
spre veșnica formă a altui cuvânt,
spre-a' Slavei izvoare, din care s-adun
cleștarul luminii în care s-o spun!...
Și du-mă, Sfânt Cântec, la starea de har
în care-Adevărul e fără hotar!
Și lasă-mă unde voi ști c-am găsit
iubirea deplină și fără sfârșit!...