302.
Cum nu-i mâine dimineață
Cum nu-i mâine dimineață
Ziua Revederii,
când scăpați pe veci din ceață
vom privi lumina-n față?
Adu, Doamne, dimineață
Ziua Revederii!
Ah, de ce nu-i mâine, oare,
Ziua Întâlnirii
când vom izbucni spre soare
albă, veșnică ninsoare?
Pentru scumpa Sărbătoare,
Ziua Întâlnirii!...
De ce oare nu mai vine
Ziua Dezlegării,
să se sfarme ce ne ține,
mai curând să fim cu Tine,
Doamne, ah, de ce nu vine
Ziua Dezlegării?
Mii de inime suspină,
arse-n dor de Tine
și Te cheamă: Vină! Vină!
adu zorii de lumină
inimilor ce suspină
arse-n dor de Tine!
Adu mâine dimineață
Ziua Revederii,
vezi cât plâns avem pe față,
ce suspin, ce trai, ce viață
adu, Doamne, dimineață
Ziua Revederii!