310.
Iisuse, Mire-al vieții mele
Iisuse, Mire-al vieții mele,
din veșnicii pe veșnicii,
/ de-aici, de jos, din lumea morții,
Te chem mereu, Te chem, să vii. /(bis)
În pacea miezului de noapte,
cu-nfiorat și lung suspin,
/ Te chem cu dor, Te chem pe Nume,
Preabunul meu Iisuse, vin'!... /(bis)
În revărsat de zori, când cerul
lumină prinde-n răsărit,
/ în dorul revederii Tale,
Te chem și plâng, Iisus iubit. /(bis)
În miez de zi, când toți aleargă
a' lumii treburi spre-a-mplini,
/ eu stau cu dor privind spre Tine,
o, de-ai veni, o, de-ai veni.... /(bis)
Iar seara, când lumina fuge
spre depărtări de zări pustii,
/ Luceafărul vieții mele,
Te-aștept mereu, aștept să vii! /(bis)
Cu candela iubirii-aprinsă,
de-atâția ani Te-aștept în prag...
/ O, vin', o clipă mai devreme,
Te chem, o, vino, Mire drag! /(bis)