312.
Dor al dorurilor mele
Dor al dorurilor mele,
strălucit, și sfânt, și nalt,
toată dragostea mea suie
către Țărmul Celălalt...
Cum, atrase-n dor de țărmuri,
cheamă-un val pe altul val,
mi se cheamă-a' mele doruri
către Țărmul de cristal.
Orice clipă îmi aduce
alt nou dor acolo Sus
unde inima-mi cu toată
dragostea pe veci mi-ai dus.
Alt nou dor, în orice clipă,
Îți aduce-n sfântul prag
tot ce pot avea pe lume
mai curat, mai scump, mai drag.
Rugăciunea și cântarea
vin să-Ți spună-n lacrimi cât
Te dorește-un suflet care
Te iubește-atât, atât,
Cât Te cheamă, cât suspină,
cât așteaptă clipa când
Țărmul fericirii Tale
Ți-l va săruta plângând!...
Care-i valul ce m-ar duce
până Dincolo-ntr-un salt?
...Dorul dorurilor mele
de pe Țărmul celălalt!