313.
Lumina veșniciei noastre
Lumina veșniciei noastre,
de mări de slăvi înconjurat,
/ Iubitul sufletului nostru,
Iisus, fii binecuvântat! /(bis)
Tu ne-ai umplut întregul suflet
cu-atât belșug de cer, încât
/ nici ochii ce ne râd prin lacrimi,
nici graiul nu pot spune cât. /(bis)
Din ce lumină orbitoare
ai scos lumina pusă-n noi,
/ de poate-ncape-atâta slavă
în niște bulgări de noroi? /(bis)
Cu ce măsură minunată
în inimi ne-ai putut turna
/ iubiri cum n-am putut cunoaște,
simțiri cum n-am putut visa? /(bis)
Din ce necunoscute ceruri,
din ce adânci nălțimi de rai,
/ atâtea noi lumini și haruri,
și noi comori mereu ne dai? /(bis)
Prin ce putere neștiută
Tu noi și noi puteri ne-aduci
/ de-avem cu-atât mai multă pace,
cu cât purtăm mai multe cruci? /(bis)
De-atâta sfântă măreție
ce-n noi, Iisuse,-ai coborât,
/ cât nu-i cântare să cuprindă,
atâta-Ți mulțumim, atât!... /(bis)