319.
La Nunta Noastră, Mire Sfânt
La Nunta Noastră, Mire Sfânt,
va fi o bucurie
cum nu s-a pomenit cuvânt
nici sus în Cer, nici pe pământ,
/ cum din vecii n-a fost nicicând
și nici n-o să mai fie. /(bis)
Va clocoti în izbucniri
de slavă Veșnicia,
mărețe, necuprinse firi,
adânci și tainice zidiri
/ în haru-acelei Fericiri
striga-și-vor bucuria. /(bis)
Din drumul ei spre Nesfârșit,
întreag-Alcătuire
o clipă-atunci s-o fi oprit
și lumi ce nu s-au mai zărit,
/ în haru-acela fericit,
s-o-mbrățișa-n iubire. /(bis)
Din înălțimi și din genuni,
o Mână Preafrumoasă,
din mii de raze și minuni,
din sori, din stele și din luni,
/ topi-va salbe și cununi
- podoabe de mireasă. /(bis)
Când sfinții Tăi, cu mii de mii,
Ți-or auzi chemarea,
din munți, din ape, din pustii,
în alb veșmânt de stele vii,
/ pe-a' Cerului de-argint câmpii
își vor opri ninsoarea. /(bis)
Și miile de mii de sori,
de îngeri și de raze,
în haru-acelei Sărbători
vor pune-a Cerului Comori
/ pe frunți de sfinți biruitori
- cunună de topaze. /(bis)
Și va urma, Iisus iubit,
nespusa strălucire
a Nunții fără de sfârșit
unui norod preafericit
/ cu Cel mai Scump și mai
Dorit Mântuitor și Mire!... /(bis)