322.
Un cântec de dragoste-mi cântă-n priviri
Un cântec de dragoste-mi cântă-n priviri,
un cântec cum n-am mai cântat,
/ cu taina fierbinții și dulcii iubiri
viața de El mi-a legat. /(bis)
Căci doru-i aprinde în inima mea
o dragoste cum alta nu-i,
/ de ard în dorința pe veci de-a-L avea
și plâng în chemările Lui. /(bis)
Și cântecu-acesta cu dor nesfârșit
de-o viață în sân l-am purtat;
/din lacrimi, din doruri, din crini împletit
aș vrea să I-l cânt ne-ncetat. /(bis)
Iisuse, Iisuse, Iisuse iubit,
Tu singur știi dragostea mea,
/ și dorul ce doare când plâng copleșit
de-un cântec ce nu-l pot cânta! /(bis)
Căci graiul și slova nu-l pot încăpea,
când vreau să-l rostesc, n-am cuvânt,
/ așa cum îl cânt nu e-n inima mea,
și-așa cum e nu pot să-l cânt. /(bis)
Ascultă, Iisuse, în inima mea
al dragostei viers minunat,
/ ascultă-l, Iisuse, căci nu-l pot cânta
așa cum e-n ea necântat! /(bis)