323.
Cum marea-și aduce spre țărmul dorit
Cum marea-și aduce spre țărmul dorit
adâncul suspinelor grele,
Ți-aduc din străfunduri, Iisuse iubit,
comoara cântărilor mele. (bis)
Cum vântu-și aduce din drum nesfârșit
spre munte parfum de vâlcele,
Ți-aduc de prin lupte, Iisuse iubit,
mireasma cântărilor mele. (bis)
Cum crinu-și aduce din noapte, smerit,
spre soare potirul cu stele,
Ți-aduc de prin bezne, Iisuse iubit,
lumina cântărilor mele. (bis)
Cum stupul de munte-și adună trudit
din stâncă dulceața-n inele,
Ți-aduc din durere, Iisuse iubit,
nectarul cântărilor mele. (bis)
Și-n ceasul răpirii înalt și slăvit,
iubirea-Ți încheagă din ele,
frumoasă, ca Ție, Iisuse iubit,
cununa cântărilor mele. (bis)
Când sufletu-mi cântă arzând strălucit
Ți-aduce-n sclipiri de mărgele
eterna-nchinare, Iisuse iubit,
frumsețea cântărilor mele. (bis)
Sărută-l și-ascultă, că-Ți dă fericit
în starea și-n clipele-acele
suprema-i iubire, Iisuse iubit,
Cântarea Cântărilor mele. (bis)