326.
Din stejarii depărtați
...din stejarii depărtați,
fără soț și frate,
singur-singurel străbați
zări îndepărtate,
/ arse și pustii și moarte
zări îndepărtate. /(bis)
Glas străin te prigonește,
uli viclean te-alungă,
iar din urmă dorul crește,
calea-i tot mai lungă,
/ zarea arde, dorul crește,
calea-i tot mai lungă. /(bis)
Arzi de sete-n gol de stepe,
pieptu-i vâlvătaie
și-nnoptarea grea începe
aripa să-ți taie,
/ înnoptarea morții-ncepe
aripa să-ți taie. /(bis)
Nicăieri nu-i nici o frunză,
nici o creangă verde,
nici un suflet să pătrunză
dorul ce te pierde,
/ cât de mare și fierbinte-i
dorul ce te pierde. /(bis)
Unde-i albul suflet oare,
care te-nțelege,
unde-i mâna iubitoare,
rănile să-ți lege,
/ mâna albă, mâna moale
rănile să-ți lege? /(bis)
Cazi... dar sufletul tău suie
zâmbet alb spre soare,
către Țara unde nu e
dor și depărtare,
/ unde nu e despărțire,
dor și depărtare... /(bis)
Unde te așteaptă-n cale
veci de slăvi senine,
Țara dorurilor tale,
porumbel străine,
/ Dorul dorurilor tale,
porumbel străine... /(bis)