327.
În fața Ta-mi plec ochii umezi
În fața Ta-mi plec ochii umezi,
cu suflet copleșit de drag,
/ strălucitoarea Ta frumsețe,
uimit, m-a-ngenuncheat pe prag. /X2
O, ești frumos ca Adevărul
strălucitor și minunat
/ ce-n limpezimea lui e veșnic,
atotputernic și curat! /X2
O, ești frumos cum e Iubirea,
dumnezeiescul Har slăvit,
/ Iubirea care, ca și Tine,
e fără margini și sfârșit! /X2
O, ești frumos cum e Nădejdea
din jertfa inimii fierbinți,
/ ce, pentru-o clipă fericită,
îndură ani de suferinți! /X2
O, ești frumos cum e Credința
curată și de neclintit,
/ mereu mai mare, mai frumoasă,
dar cea dintâi pân-la sfârșit! /X2
O, ești frumos cum e Iertarea
ce-mbrățișează pe vrăjmaș,
/ primindu-l frate și făcându-l
acelorași comori părtaș! /X2
O, ești frumos ca Mântuirea
ce-a șters atât adânc alean
/ și-arată veșnic mai frumoasă,
din zi în zi, din an în an! /X2
O, ești frumos cum de frumoasă
e numai Frumusețea Ta -
/ mi-e sufletul pe veci, Iisuse,
robit și fermecat de Ea! /X2
Și-mi uit și zbuciumul, și lupta,
și-ntregul plânset dureros
/ și Te privesc uimit, Iisuse,
o, ești Frumos, așa Frumos!... /X2