328.
Dorită Patrie-a iubirii
Dorită Patrie-a iubirii,
grădina crinilor de nea,
/ cu ce suspinuri și ce lacrimi,
și doruri Te-am putut chema! /X2
Ce haruri mi-ai turnat în suflet,
de nu-mi mai aflu-n lume loc,
/ de ard în dorurile mele
atâta dragoste și foc? /X2
De-am străbătut atâtea vremuri
și drumuri fără de popas,
/ de harul păcii și-al luminii
și-al fericirii tale-atras? /X2
Zadarnic amăgirea lumii,
cu-al ei miraj, îmi dă ocol,
/ azi pașii mei mai poartă-n lume
doar trupul bătrânit și gol. /X2
Căci sufletul și tinerețea
și tot ce-a fost mai minunat,
/ tu, Dulce Patrie-a Iubirii,
acolo-n tine mi-ai luat. /X2
Și m-ai lăsat aici să-mi ardă
puternic doar un singur gând:
/ cântând, să pot să-ți trec hotarul
c-un ceas, c-o clipă mai curând. /X2
Mi-e dor de tot ce am Acolo,
ținut de-argint și de cleștar;
/ desprins de lumea asta, ia-mă,
să-ți trec doritul tău hotar! /X2