335.
Era așa de răcoroasă
Era așa de răcoroasă
și de frumoasă noapte-atunci,
îmi era somn, și frig, și teamă,
visam că sunt cu Tine-n lunci.
Să mă-ncălzesc m-ai strâns la Sânu-Ți,
în haina Ta m-ai învelit,
de-am adormit în iarba udă,
adânc, și dus, și fericit. (bis)
Era, Iisuse, ceasu-acela
când toate mamele dormeau
îmbrățișate cu copiii,
ce-n vis, prin somn, le surâdeau.
O, cât doresc, Iisuse, iarăși
s-adorm cu îngerii Tăi mici
și, legănat pe-o luncă verde,
să nu mă mai trezesc aici! (bis)
Să mă trezesc acolo unde
pe veci iubirea Ta m-a dus
și unde voi privi de-a pururi,
răpit, frumsețea Ta, Iisus.
Să fiu pe veci unit cu Tine,
pe-a' Tale-n veci frumoase lunci,
atât de fericit, Iisuse,
precum am fost în vis, atunci! (bis)