336.
Într-un colț de colivie
/ Într-un colț de colivie
cânți atâta de frumos, /X2
/ deși oameni fără milă
ochișorii ți i-au scos. /X2
/ Din străfundul tău de suflet,
plâns nestăpânit frămânți, /X2
/ ei te-ascultă și te-admiră,
și te chinuie să cânți. /X2
/ Cântă, sfântă cântăreață,
în durerile fierbinți, /X2
/ căci frumosul cere jertfă
și plăcutul, suferinți! /X2
/ Azi și eu m-asemăn ție,
căci din veac e scris așa, /X2
/ plânsul unora e prețul
bucuriei altora... /X2
/ - Tu, cel care-asculți cântarea
unui suflet chinuit, /X2
/ nu uita ce preț de lacrimi
pentru ea s-a dăruit!... /X2