34.
Ia aminte, Doamne
Ia aminte, Doamne,
starea grea prin care
cu-ntristarea-n suflet
trecem fiecare,
/ mai din greu ca niciodată
trecem fiecare. /(bis)
Locul nostru-i neagră
noapte fără lună,
gândurile noastre-s
păsări în furtună,
/ alungate și zdrobite
păsări în furtună. /(bis)
Duhul nostru-i zbucium,
dorul - frământare,
rugăciunea noastră-i
teamă și-ntrebare,
/ arzătoare și-ndelungă
teamă și-ntrebare. /(bis)
Plugul ruginește,
harfele-s sfărmate,
săbiile-s frânte,
căile-s lăsate,
/ plâng, și gem, și stau, și cheamă
căile lăsate. /(bis)
Cât de mulți fac răul,
ce puțini fac bine...
cât de mult e lucrul,
brațe, ce puține -
/ și Tu totuși lași legate
brațele puține! /(bis)
Anii noștri zboară,
trupul se destramă,
numărul descrește
și Lucrarea cheamă,
/ mai din greu ca niciodată
lucrul Tău ne cheamă. /(bis)
Ia aminte, Doamne,
lunga noastră jale,
c-așteptăm răspunsul
izbăvirii Tale,
/ bucuria și lumina
izbăvirii Tale. /(bis)